by Adrian Sahr
…cat sa-mi permit sa fac leucemie 
normal ca glumesc. ma bazez pe aia de pe hi5. ei stiu ce inseamna durerea.
e, si acum glumesc. nimeni nu are destui prieteni online cat sa isi permita vreo boala.
poate doar mircea badea…
nu glumesc, mircea. ai grija la umflatura aia de sub negul de langa rana aia supuroasa….
doi octogenari au comis-o. el a violat-o pe ea as plapand as possible.
cu dureri de spate si cu nepotii in curte el a asaltat reduta confiata a doamnei sale.
asta am vazut azi la stirile de la ora cinci.
acum ma uit speriat la o bucata de chec si nu cred ca asa ceva este posibil: in chec am gasit o moneda de 10 bani si un biletel.
pe biletel era un calcul, indiciu ca moneda era rest la o bancnota de 1 leu.
hmmm…oare ce-o fi costat 90 de bani?…
tu am ramas mut pur si simplu
nu zau
bai au o cladire super
super zici
super am zis fa proasto acu zic altceva
ce
ce auzi tu din gura mea aia zic eu in timp ce tu asculti
da-te dreacu te caci pe tine ca ai fost la oxford
esti leim
cum
leim adica de cacat la oxford
de cacat la oxford e mai de cacat decat de cacat in rahova?
la oxford e leim in rahova it’s a fact ca esti de cacat
adica oxfordezii nu au curaj sati zica in fata ca esti de cacat si zic ca esti leim?
nu, oxfordezii nu discuta cu cacatii, ei discuta in cel mai rau caz cu aia leim
si cacatii cu cine discuta la oxford?
cu alti cacati pe mess
tulai ce rasism
exact!
cu erectia mentala in buzunare am plecat buluc niste baieti spre un club, cel mai tare nene cica.
intram. pustiu. la bara un fost fotbalist cu sani. hmmm. noua ne place fotbalul dar parca nici chiar asa.
ne asezam, comandam, vine batura.
nu dureaza mult si apare si veverita cu ochisori albastri tiganosi. se aseaza langa pulpa mea stanga si-mi cotcodaceste ca o pisica vorbitoare de limbi straine…blablabla…cum nu ii iau ceva de baut isi trage clitorisul inauntru si pleaca.
apoi urca la bara cel mai urat barbat platit sa fie femeie noaptea in sibiu. valeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeuuuuuuuuuuu!
un pigmeu inghesuit intr-un cur cu umeri prea lati ca sanii sa mai aiba vreo sansa sa para normali, daramite mari.
s-a cocotat pe bara si ne-a tot aratat curu in timp ce noi ingroziti admiram cat de bine isi ascunde domnul dansator pula sa evidenta pe fatza.
cand in sibiu, mergeti la diverta. dansatoarele lor sunt mult mai bune si au si numele in piept.
era odata o paine mica, mica, mica. ea lucra la zoo si avea o familie numeroasa. copiii erau cam chifle dar educate si punctuale. sotul painii era un corn imens, arogant si harnic. muncea mult, intr-o fabrica de cutite si era considerat cel mai curajos corn ever. fucking ever.
intr-o zi painea e violata de o bagheta transexuala drogata de la prea mult mac. fuck! familia a fost zdruncinata si painea zdrelita la maxim, aproape irecuperabil. la fatza locului zeci de firmituri faceau scena de nesuportat. chiflele plangeau dar mama lor inca grijluie ii sfatuia in ultimele ei clipe sa nu mai planga c-or sa se ude si o sa ramana patate si cu celulita.
cand in sfarsit a ajuns si sotul corn langa paine, scena era apocaliptica. socul l-a intarit brusc si i-a crestat crapaturi de i se vedea rahatul adanc in sine.
atunci apa din paine s-a evaporat usor si o uscaciune nepoliticoasa a invadat-o faramitand-o si mai tare…painea, mama si sotie a murit in sanul celor dragi, plini de dorinta de a se razbuna.
asa ca toata familia ramasa a cautat prijelul pentru a lua cu asalt lumea cea rea si nemiloasa a oamenilor care fac mutanti din acelasi aluat din care iese si painea noastra cea de toate zilele. creatorul baghetei frankenstein trebuia ucis. sau macar familia lui trebuia sa sufere cumplit.
cu tatal corn in frunte chiflele si painitele au plecat la lupta. l-au gasit pe brutarul tata al baghetei ucigase. era imens, greu de doborat si tinea si cura de fainoase. dar in umbra lui pandea un copilas de 5 ani bucuros de orice e proaspat si dulce.
familia cornului s-a stropit cu ciocolata, cornul si-a adunat rahatul la vedere si au calcat apasat in calea copilasului. cu ochii mari si cu bale pe buze cel mic s-a repezit in bunatati si a inceput sa sfasie fara sa stie o intreaga familie dornica de razbunare si jelind o mama unica intre paini.
copilasul inghitea bucuria ochilor tatalui corn rand pe rand si intindea ciocolata peste tot. tatal urma sa incheie genocidul. copilasul il apuca, musca din el si bali si mai tare la gustul bun al celui mai curajos dintre cornuri. o clipa mai tarziu cornul vaduv i se opri in gat, copilul se ineca, se invinteti si cazu horcaind in cimitirul de firmituri din jurul lui… jalea era in afara si in el…moartea era peste tot.
ziua aceea a ramas o amintire neagra in lumea fainoaselor. dar copiii inca sunt panditi la orice colt. adultii ii indoapa cu chipsuri pentru a le taia pofta de fainoase si de a-i feri de pericolul vreunei alte cornucideri.
cand mai multi barbati isi chircesc inteligenta intr-o camera de hotel se cheama o seara misto.
cand mai multe fete fac asta se cheama o seara fara pula…pardon – scop.
asa am facut unii dintre noi aseara: am depanat amintiri placute despre oameni neplacuti. am gustat din pocalul fericirii si am dat foc unei gheise pensionate din plastic.
apoi am cantat crezul cu efect de auto-tune, ca puya in noua lui piesa de adventist recalificat de urs intr-o vizuina musulmana plina de iphone-uri.
la trei dimineata costel ne-a imbratisat pe toti si am plans erotic pe sub hainele noastre cu design occidental. pula nu e gay daca nu se vede sculata ci smiorcaie suav sub tesatura blugului.
l-am imbratisat pe rand apoi am ris dupa ce a plecat pentru ca nu eram siguri ca el chiar a fost cu noi toata seara si a facut ce a facut doar cu noi, da da…cu noi.
apoi am mai taiat un castravete din borcanul epiferic al efectului de sera..si am cazut in cap precum laba in dinti pe gresie.
“dam foc la hotel” am inceput sa zbieram prin hotel si dupa usile de turisti se auzea “e pensiune bai boule”.
in brasov nu o sa mai facem doua lucruri ca barbati:
1. nu o sa mai picuram cu ceara politisti goi cu anusul patrat
2. nu o sa mai mancam seara inainte de culcare.
si daca dragoste nu e, atunci macar un pic de desert sa fie. multumesc strazilor din brasov care apara economia subterana…
da, da…de vreo cateva ore imi bazaie un tantarel in ochiul drept. sa-l pocnesc? sau sa-l ademenesc sa o arda in alta parte?
dilemele se tin lant daca nu dormi destul.
oamenii cu probleme sau macar cei care le sesizeaza cand prind ocazia sa atraga atentia asupra nevoilor proprii nu sarbatoresc ci protesteaza. asa i-au invatat drepturile omului si bunul simt dictat de nevoia de supravietuire. paris, atena, berlin, moscova si altii au dat din maini si picioare de 1 mai pentru ca nu de sarbatoare le ardea lor in buza perspectivei ca in urmatoarele luni nu vor avea job si bani de mancare. au protestat pentru ca tocmai intr-o zi ca asta cand nimeni nu se gandeste la protest ci doar la leneveala prin parcuri si baruri e nevoie sa o faci, sa atragi atentia asupra rahatului in care unii calca dar cei mai multi traiesc.
dar nu si la noi. la noi cei mai multi au iesit prin paduri sa se infrateasca cu pantera locala: petul de bere si micul vesnic, speranta de trai bun al romanului.
pacat ca nu pot sa ma cac din avion o data si bine, atat de bine incat sa acopar acest veceu locuit de posesori de masini, tv si telefoane mobile. muia nu e de ajuns pentru un popor care se agita pentru supravietuire doar in zilele lucratoare. un popor care in weekend “o lasa mai moale” de la grija pentru viitor dovedeste sindromul poporului obisnuit sa ii rezolve altii problemele, de obicei cotropitorii sau statul ales lasat sa-si faca de cap.
obisnuita nu obisnuieste si rezultatul pozitiv. un popor prost, las, impotent social si schimonosit intelectual isi merita o soarta mai dura decat cea cunoscuta de romani. inca suntem norocosi.
dar ce face oare societatea civila? baietii gen liderii sindicali, lingatorii de opinii ca Patapievici, Plesu, Badea, CTP..? aaaa, am uiat, ei isi iau pixul de semi-ziaristi si “protesteaza” in scris. doar o gasca de luminati, intelepti de tv si academie, lideri sindicali pot atata o natie sa isi ceara drepturile si sa ii dea guvernului un sut in coaie sa stie ca nu e de capul lui in varf. poporul e prost in esenta sa, indiferent de natie, dar societatea civila, acei cativa mai dezmortiti care stiu exact ce se intampla si inteleg erectia consecintelor aproape de curul omului de rand, acestia au marea obligatie de a actiona, nu face emisiuni si scrie cartulii basite.
eu protestez in scris, pentru ca nu am nici o putere, nu ma asculta oamenii si nu imi fac audienta si salariul de mii de euro. eu si alti satui fara putere avem “luxul” sa dam din gura pe blog, printre prieteni, la o bere.
autoproclamatii lideri de opinie nu au nici un drept daca nu isi asuma nici un risc in ce priveste confortul relatiei cu puterea platitoare, fie ea si la scara mogulilor.
deci sugeti pula voi lideri de opinie, intelectuali, academicieni, ziaristi guru ai meditatiei post-sprancenale…muie mamelor care va accepta logoreea si audienta…si o muie mai mare acestui neam prost, prost, prost.
iar cei cativa geniali care sunt racolati de laboratoarele de eminenta din strainatate nu sunt o scuza si nici un merit al poporului. sunt doar intamplari locale, personale, si e doar meritul lor. niciodata nu o sa inteleg de ce atunci cand ating performanta internationala genialii nostrii multumesc Romaniei… mai degraba ar multumi branzei telemea si rosiilor crescute in gradina bunicii decat unei notiuni seci precum un coi de iepure uscat la soare.
am zis muie Romaniei si romanilor pana acum? daca nu, insist. placerea e de partea mea. ca si scarba imensa.
daca nu ai vazut The Insider (despre tigari, manipulare, jurnalism, coaie) ai pierdut ultimul mare rol bine facut al lui Pacino.
pentru ca Pacino e prea Pacino sa mai fie vreun alt personaj. el se arata pe sine asa cum Dzeu se arata deloc, deci tot timpul.
Russell Crowe e ca o statuie incoltita, chinuita de grija de a fi om printre jeguri imbracate tot ca oameni. Face un rol greu, de om invins – iar astea sunt cele mai grele roluri din cinema si din carti. Omul invins e eroul omului victorios, idolul acestuia si miza lui mareata.
Jurnalistul jucat de Pacino nu castiga decat o gura de aer proaspat intr-o viata palpitanta de investigatii in spatele unei emisiuni anatema, 60 minutes.
Omul de stiinta al lui Russell Crowe e mai putin important pentru tine sunt sigur, dar cutremurator de important pentru viata ta, ha-ha.
In rest: un film croit cu fler, construit si nu pus pe masa, cu actori in loc de staruri – sindromul feţei de perna.
iar privelistea din dormitorul lui Pacino in film e un miraj…
da, da, uite cum facem: sunam la orice pizzerie face livrare la domiciliu si cerem urmatoarel – un blat gol, dar copt si tot ce intra la componentele unei pizza quatro stagioni gatit separat pe alt blat si apoi luat cu atentie si depozitat intr-o punga de plastic nebranduita. ambele elemente, cutia cu blatul si punga cu umplutura, vor fi puse apoi intr-o geanta de plimbat pizza si transportate de cineva pana la masina de livrat pizza la domiciliu. apoi masina, condusa de un om, va fi ajunge la urmatoarea adresa (…) cand ajunge la adresa soferul a.k.a delivery boy va cobori din masina dupa ce se va asigura ca nu vine nimeni din spate sa ii reteze portiera. va trece strada, nimeri scara, tasta codul la interfon si va intra in scara.
odata intrat in scara are urmatoarele posibilitati:
1. ori se sperie de ursul care doarme pe scari si pleaca plangand in fuga spre masina sa si va fi lovit sec de o basculanta cand iese in strada;
2. ori urca pe langa el la etajul 1 unde pe usa mea gaseste un afis pe care scrie “caine rau, vorbiti cu ursul”;
sotia lui Florin Salam a murit chiar de ziua lui, azi, tasteaza pe micul ecran OTV, televiziunea poporului, in curand a lumii.
rockeri, punkeri, houseri, rapperi…paziti-va! urmeaza razbunarea…
condoleante Florine, dar se pare ca dusmanii tai (reali sau ceresti) chiar au pus botu la tot ce canti tu…
unii inca mai cred ca moartea e afona. desi Dolanescu nu a a sarit calul…
da, da, nu te mai suport.
ai luat doar decizii proaste. dormi pana la pranz si pretinzi ca esti unic. cica stii tu mai bine, dar noi toti simtim mai rau. ai grija de tine, lumea ti-o coace.
adriane, adriane…
am ramas uimit: astea mi le zicea boschetarul caruia tocmai ii dadusem 1 leu sa isi stearga nasul cu el. apoi mi-a zis ca il pastreaza pt mai tarziu sa se stearga si la cur…
oamenii devin tot mai practici odata cu saracia.
in cluj, la poarta de acces la clujana, mareata fabrica de ceva de unde ies tot felu de grase aranjate, mame de copii gelati, clabari tu fata…
echipamentul obligatoriu al acestor cucoane bazate pe socialism si prost capitalizate – permanentul scary, privirea creepy, poseta in care Moise baga usor placile cu cele 10 porunci si plasa, un fel de atasament debil care li se leaga de mana ca si spamul de email.
in rest fiintele astea cu brand confuz debordeaza de viata sexuala… oh, da!
da, cnn a aflat despre ce what the fuck fata se intampla la chisinau. adica retroactiv s-au hotarat ca totusi e ok sa arate cum niste tineri neidentificati o iau pe cocoasa, eventual mor daca sunt neinspirati.
mai mult, au flat si despre jurnalistii terorizati prin arest si interogatorii menite sa manipuleze.
si asta dupa 0 saptamana, cel putin.
vezi mai Adriane, asta inseamna sa-ti verifici sursele inainte sa publici si sa vorbesti despre ce lumea stie deja de ceva timp: jurnalism adevarat bai sienene!
aici gasesti rezultatele unei cautari pe cnn.com, keyword “chisinau”. atentie la diplomatia articolelor si mai ales la data de publicare.
si da, doar mi se pare: lumii nu ii pasa de prosti
hai lasati vrajeala! clint nu e sergiu si sergiu n-o sa mai fie mult timp viu, deci suntem pe drumul cel bun. hehe!
la multi ani…ne-ai mai linsat ochii si imaginatia bre sergiu. da, ai facut vreo doua filme bune, dar pt aia, ca si in tribunal, nu te putem ierta pt toate basinile facute din banii nostri si cu scenarii furate si mai ales cu tine singurul bou la caruta plina de actori mult mai buni decat tine.
deci, clint: asta seara un film frumos, aproape gingas din seria Dirty Harry pe TCM, de la 10.
niste detalii aici.
bang-bang!
astept ziua in care clint il casapeste pe sergiu pe bune plicitisit de backlinkurile care duc la el dinspre cadavrul regizoral al lui serj.
Stimata doamna Udrea,
Ati dori candva in viitorul apropiat sa desenam impreuna zimbrii pe asfalt? Ar trebui sa fie dimineata, imediat dupa ce v-ati fi trezit langa sot, sariti din neglijeul absolut minunat, prespupun, in deux piece-ul care v-a consacrat, dati cheie mertanului si ne vedem in Cismigiu la intrarea dinspre Elisabeta, stiti, spre McDonald’s unde mananca fanii statiunii Vama Veche.
Cum intrati in parc eu voi fi in chiar primul copac din dreapta, pe jumatate gol ca un haiduc mitic cu o tigara de marihuana aprinsa si cu o peruca pentru Dvs, sa va ascundeti de lumea curioasa. Undeva intr-un buzunar as avea multe batoane de creta si burete, daca am simti nevoia sa rectificam unele linii.
Si fara prea multe vorbe ne-am pune pe desenat. Dupa ce am da gata primul zimbru, mi-ati zimbi suav, v-ati da o suvita de pe frunte si ati raspunde la telefon, dupa al optulea apel respins. Nici nu vreau sa stiu cine e, poate e dracu, poate e domnul presedinte.
(Morti ma-sii! Hai sa desenam repede al doilea zimbru pana nu vine SPP si mi-i sterge cu pipi pe toti.)
Cum desenam noi asa gingas, unii dintre copii alergati de caini se vor opri asudati langa manuta Dvs tandra cu formele zimbrului si va vor ruga sa ii desenati animalutului o pula, sa aiba si ei habar cum traiau zimbrii. Dvs v-ati rusina, deh, si eu v-as sari in aparare zicandu-le copiilor ca „Doamna Udrea nu deseneaza nici un fel de pula la nici un fel de zimbru.” Copii ar intelege tonul meu autoritar, fara camasa si descult.
Apoi v-as lua in brate sa va ascund de ochii rai ai lumii si am face cativa pasi in liniste, desi al doilea zimbru ar fi doar pe jumatate desenat.
Dupa vreo zece minute de mers agale mi-ati marturisi ca nici nu stiati cat de placut poate fi sa desenezi zimbrii pe asfalt, nu se compara cu nimic din ce ati mai facut pana acum – impletit, varuit, cozonaci, ales culoarea masinii… Ne-am opri undeva mai retras si as indrazni sa va intreb daca sunteti fericita. Poate ca ati izbucni in lacrimi sau in ris, dar stiu sigur ca nimeni nu v-a mai intrebat asta. Toti presupun ca sunteti fericita daca sunteti frumoasa, uneori in lumina buna chiar perfecta, dar nimeni nu stie ca nu e usor sa fi Elena Udrea.
Ce ziceti doamna Elena Udrea, daca tot urmeaza sa desenam impreuna zimbrii pe asfalt, pot sa dau si eu o tura cu mertanul Dvs? Trebuie sa-mi duc urgent prietena in Germania pentru un transfer de maduva, ca e pe moarte.
In speranta ca nu moare pana cititi Dvs aceasta scrisoare, va doresc o zi placuta.
P.S – Nu ii trebuie multa maduva, doar un varf de cutit.
Al Dvs fan expus,
Adrian
Bai batoane,
Mie teoretic imi place mult de tine, ca te dadeai gagicar si cocalar si nemuritor. Dar de cand am aflat ca ai o nevasta care culmea mai e si moarta, da-te-n volum… Cum adica mai buburuza de carne ce esti tu, pai tu toata ziua blabla din muget ca vrei pizda, ba ca te-a lasat, ba ca o lasi tu, ba ca o ierti, ba ca o fierbi, bleah, si seara tu te duceai acasa la nevasta si ii gadilai grasimile cu propria ta gusa frumos tunsa..?
Nu zau, explica-mi si mie sa nu imi dau foc pe muzica ta la colectia de albume cu Victor Socaciu: ce dracu se intampla in lumea asta bai batoane? Cum dracu ai tu mai nene tupeu sa canti toata ziulica despre pizde in miscare si contractie referitor la tine iar seara, deci seara ma, cand toti te credeam ca tu faci ce faci printre mii de craci, tu pac, acasa la muiere sa ii dai raportu…?!!
Pai Dumnezeu nu ii iarta pe astia ca tine care se caca pe ei despre ce viata de hipopotam cu microfon duc ei, auzi bai…Si eu nu scriu des ca sa crezi ca o fac cu oricine, dar tu m-ai enervat rau, ma…
Imi pare rau ca ti-a murit pizda, si mama pe deasupra. Dar asa cum Becali e anchetat ca in loc sa umble cu trotineta el imbie si ispiteste hotu sa ii fure maibahu, asa si tu, cred unii cercetatori de la o universitate americana, ai atras necazu asupra ta. Nu zic ca manelele nu e frumoase, e, dar cantati si voi bai batoane despre ceva frumos, educativ, sa nu va mai scuipe roacherii pe mertane prin parcari pe intuneric pe nemancate, saracii.
Ceva educativ, cum ziceam, gen emigratia, importurile, sacazul expirat si eminescu. Nu, nu despre asta ca nu-l mai suport de cand i-au facut in Onesti (acolo unde ai avut tu concert cu ocazia zilei femeii de 14 ani, stii tu…) auzi ma, i-au facut un cap din tufe metalice. Au!
Deci draga batoane, imi pare rau ca un om a trebuit sa moara sa intelegi tu ce misiune ai pe pamant, chiar daca nu prea il atingi din mertan. Dar fa bine si consoleaza-te cu gandul ca Dumnezeu e mare si ii trebuie si lui femei la care le place tot ce-i mare de aia exista viata de apoi, dar numai pentru ele.
Ai inteles? Acu sper ca-ti lasi barba ca vreau sa vad cum o sa scrie mare pe ecran la OTV: senzational, incendiar, nemaivazut, font de 72, cine dracu e batonu asta cu barba????
Cu respect, nu-ti fa iluzii,
Al tau Adrian
da, da, la cluj e ca nicaieri. caci la cluj ceri o tequila si primesti un spectacol. da, da… numa la cluj in loc de sare pupi boia si in loc de lamaie o portocala implinita, desfacuta la gust.
acu sa te vad! bagi boiaua-n gat sau te machiezi cu ea?! 
experienta s-a petrecut in lacasul-reduta al intelectualitatii cu blog si eventual cont pe facebook, Insomnia, sidef unguresc in fum semi-romanesc.
in tren din cj spre buc. intercity pe de-asupra, sarmale, copii, laaptopuri si unguroaice rosii de caldura, dand din limbuta despre dracu stie ce in graiul lui laszlo.
primul lucru pe care il fac la urcarea in orice utilaj de transport in comun e, atentie, scanarea atenta a pasagerilor pt a identifica specimenele care imi vor tine mintea ocupata parte din drum. restul timpului incerc sa imi calmez imaginatia perversa.
dintre oamenii cu ocupatie cognitive, jumate citesc, jumate o ard pe latop, cu filme sau altele.
dintre carti deslusesc coperta uneia: octavian paler ‘un om norocos’. mai are o unguroaica firava, mignona, buna o carte groasa rau, mai mare decat fundul ei mic care-i sprijina torsul cu mainile care tin pe rand un telefon la care ea vorbeste de vreo juma de ora.
aaa, tocmai am mai citit un titlu laun baiat serios ‘un pamant nou’…
in rest, obiceiuri seci de oameni inghesuiti de nevoie la un loc.
o familie multilevel (parinti, copii, nepoti) zumzaie in continuu rasfatandu-l pe cacaciosu mic de vreo 2 ani care e ‘in crestere’…. say what??!!
ma pun pe citit: ‘ciuma’.
si pastele e pe noi. sau va fi. sub forma de grasimi primare, depuse din nevoia de a razbuna moartea domnului nostru isus hristos. clar?
asta mi-aminteste de un banc profetic: ce face un calut intr-un lan de canabis?
paste fericit!
(si nu uitati, acum ca gigi e liber, ce ne mai ramane de aparat?)
cu cola nu te joci. ori fumezi si conduci beat ori bei cola ori castigi la loto. sansele sa duci o viata linistita fara cola sunt, hmm, zero.
in general nu prea conteaza succesul, daca ai la indemana un gust bun. desi nu tot ceea ce ne place are gust bun. de exemplu sexul oral libanez. nu stiti cum e ala?
totul incepe in liban…
o fi el pe afara, in “libertate”, cum se zice, dar pe omul inghesuit, prizonier al unei nesigurante de 5 stele (ca si masina pe care o conduce)…of, il recunosti dintr-o mie. foarte buna tactica celor ce au hotarat arestarea. recunoastem mana KGB, un instrument de a ascuti libertatea umana pana la punctul in care te inteapa si renunti la ea, chiar te dezici tu fata…
omul liber il recunosti usor: nu da interviuri sa creada lumea ca arestul a fost o gluma.
omul cu teama in axile sta mult printre oameni sa nu para un strain caruia urmeaza sa ii fie deportata imaginea.
desigur, in cazul lui Gigi Becali riscam sa nu stim nimic. asta pentru ca Gigi e precum adevarul: nu foloseste nimanui cu adevarat, doar televiziunilor din cand in cand (si nu cu adevarat).
am inteles ca Gigi vrea sa faca un muzeu de ceara cu masinile si oile lui, sursele de placere si probleme. in varful fiecarei statui din ceara va fi un fitil mic pentru a putea oricand folosita pe post de lumanare si muzeul pe post de biserica.
“abia astept sa caftesc niste hippioti cu plete la G20″, adica marele eveniment politic petrecut in aprilie la Londra.
asta a postat uniformizatu pe Facebook drept comentariu de dimineata in loc de mic dejun. in ideea ca scrisul e terapeutic prin practica, sa speram ca a dat mai putine bastoane in ziua cu pricina. ii dorim sa posteze mai des despre gandurile dumisale, mai ales ca sefii lui l-au luat la anchetat “sugand” din internet pagina cu comentariul respectiv.
abia astept ca procurorii rumeni sa posteze pe hi5 langa poza fiicelor spumoaselor ceva de genu:
“abia astept sa il salt pe Becali din nou. plus o oaie. plus scrumiera de la maibah.”
iar Becali sa posteze profetic in chiar ziua unui nou arest:
“simt in branza Violetei (cica asa o cheama pe oaia lui number one) ca se aduna nori negri deasupra mea. asta e bine, macar imi spala masina moca.”
da mah, ati facut copii si o ard artizanal, banal, fecal prin locuri doar pentru adulti. tineti-va spermatozoizii cu adidasi si note mici la scoala in casa!
de ce nu suport copiii? omul de stiinta din mine o sa clarifice:
1. sunt prosti: oricat de prosti sunt parintii, copii vor fi si mai prosti, dar asta nu e o garantie a destinului de adult; copilul prost e o entitate monstruoasa care poate muri odata cu varsta de 15 ani sau cu primul act sexual (cu cei de sex opus desigur)
2. sunt neindemanteci: oricat de priceputi vor fi la jocurile online, pe consola si la scarpinatul in nas, in cur, in priza, tot balalai si triunghiulari vor ramane cand vine vorba de pastrat echilibrul in autobuz (ca sa nu zboare peste tot, mai ales peste pantofii mei din piele intoarsa), mers cu bicileta, priceput o gluma si inteles cum vine treaba cu fututul lui tata cu mama.
3. sunt mai multi decat trebuie: nu toti oamenii trebuie sa faca plozi; desigur, dreptul la libera exprimare e in general confundat cu dreptul de a caca spermatozoizi in poseta vaginala a unei proaste pentru ca “nu ne mai gaseam cuvintele” – ei bine, daca asa vrei tu sa traiesti alaturi de mine, om inteligent si cu bun simt, atunci ma pis pe copiii tai pentru ca vreau sa ma exprim pe intelesul tau;
4. sunt inutili ca sclavi: sclavul stie ce e bun si ce e rau, dar face cum ii zice stapanul; copilul nu stie nimic, tot timpul tre sa ii explici si daca vrei sa il folosesti la maxim pentru activitatile tale zilnice pe care i le pui in carca, ei bine, nu o sa-ti iasa – copiii sunt tot timpul pe punctul de a plange, caca, scanci, de a le fi foame, sete, dor de mama, de tata, de jetix… copiii sunt inutili, punct;
5. da, copiii sunt inutili: oricine a folosit vreodata o bricheta, un stergar sau scuipat sa lubrifieze o frigida, stie ca nu exista stadiu al fiintei umane mai inutil pentru restul omenirii si univers decat ala de copil.
pana si statuia Libertatii ii primeste pe toti in America, mai putin pe copii:
“Give me your tired, your poor,
Your huddled masses yearning to breathe free,
The wretched refuse of your teeming shore,
Send these, the homeless, tempest-tost to me,
I lift my lamp beside the golden door!”
Emma Lazarus (1849-1887)
uite, asa ceva nu auzi zilnic la stiri: mii de homosexuali proaspat fututi intre ei si din proprie initiativa, normal, au navalit in clinicile de recoltat sange pentru a lua parte la marea binefacere universala a donarii de sange.
desigur, ar fi printre ei si din aceea de lesina repede si cad cu o mana in sold pe podea. ar mai fi si unii care se cred discriminati doar pentru ca sunt niste homosexuali palizi la fata pe care doctorul ii refuza. dar cei mai mandri ar fi aceea care cred in reincarnarea sangelui donat in gauri de cur deja lubrifiate si deja indragostite de cine stie ce biggus dickus.
da, da, sa-ti doneze homosexualii sange de ziua ta!…
normal, ce-i legal e banal. asa e si cu sexul in grup cu mainile legate la spate si gura mereu deschisa: nu te teme de pula celui mai bun prieten baiete, ei ii e mai frica decat ti-e tie.
toata lumea, incepand cu jurnalistii care beau lapte de la Adevarul, condamna buruienile care se dau drept iarba.
sa-mi sugi pula salvie! de cand te crezi tu marihuana fa nespalat-o? dar o sa-ti zic mai mult intr-o scrisoare deschisa, mortii ma-tii de impostoare.
salvia (alaturi de alte proaste) nu e marihuana. daca era marihuana si facea dragoste la fel ca ea, culmea, i s-ar fi zis, atentie, marihuana. dar salvia nu e marihuana, desi se pisa din picioare ca si ea. marihuana are thc destul cat sa convingi un cal sa-ti suga pula frumos, cu nechezat, pe cand salvia are thc mult sub 1%, insuficient sa te convingi singur sa-ti sugi pula. deci depinde de ce perspectiva aveti asupra sugerii, daca vreti sa stiti ce fel de “drogat” sunteti, dragii mosului…
deci mai baieti si fete, stiu ca e greu sa fumezi ceva bun intr-o tara de cacat precum cea trecuta in buletin, dar nu va urcati pe scuter si mergeti cu 80 la ora, poate-poate simtiti ceva. cum e pe motocicleta nu e nicaieri si orice iluzie indusa sau imprumutata n-o sa ajute la emanciparea voastra creativa. tot prosti ramaneti oricat de multe droguri legale sau ilegale consumati, sa nu ma intelegeti gresit. doar ca prietenii adevarati la iarba se cunosc, salvia e pentru aceia care cred ca alcool ucide.
asa ca nu mai fumati nimic. faceti tone de sex in schimb, dar legal sa fie, ca sa aiba si femeia un motiv bun sa va paraseasca – mai ales cei din Iasi, campionii magazinelor cu “droguri legale” si minti banale, dar autentice ce-i drept.
am o prietena care are o prietena care e stripteoza. stripteoza face inconjurul lumii prin cluburi de striptiz si are urmatoarele doua xperiente masculine:
parca prin Danemarca bâţâia din fese pe bara cand intra in joint Jude Law. agitant? pai normal: fata il stia din filmul vietii ei, “Closer” si culmea o mai si cheama ca pe aia din film de facea din bucute ca din fragute.
nu are curaj sa ii tremure closer to prohab si il pierde.
urmatoarea intalnire smerita se petrece tot intr-un joint de tzatze si bucute, dar in Londra baby. acolo intra cine? tot jude law manca-ti-as halvita…
iarasi nu are curaj.
asa ca m-am pus pe imaginat chestii, pt ca la momentul asta povestea reala deja ma enerva: in mintea mea striperita scotea un briceag de Avrig si in timp ce ii dansa in poala lui Jude Law cu curul spre privirea lui pentru care si blogul meu si al tau ar dansa…deci…in timp ce ea sta cu curu-n sus spre irisul lui ales, cu manutele striperita scrijeleste pe pantofii lui Judutzu “ce incepe cu P si se termina cu ULA?”, in engleza desigur.
dar vezi tu mai blogridar, in timp ce mintea mea inventa toate astea, o pula maiastra, cum nu vei avea tu vreodata, se ridica din rinichii mei si cauta galceava vaginala, bah…iar prietena asta a mea, desi prietena, era prea femeie sa nu o conving sa ne uitam impreuna la un film porno in timp ce, amandoi goi, incercam sa ii ademenim pisicile sa ne linga pe amandoi in parte pana explodam si le manjeam cu sloboz tranformandu-le andywarholistic in doua kitty cepraga, dar mult mai senzuale.
prietenia cu o femeie e prea importanta sa nu ii respecti pisicile.
ce-am aflat: pisicutele ar suge la wiskas.
vine intai mai si eu ma simt ca pe 5 mai. fenomenala industria numerelor prime…
dar oare Dan Diaconescu in adancul limpezimii lui astrale de Caraclau ce-o fi vrand el sa faca de intai mai?
Dane, hai fa-ti un blog si deconspira ce nu va citi nimeni din audienta care te-a facut milionar!!!
pls pls pls
hai sa ne adunam mai multi in online si sa ii cerem omului cu masca sa isi faca blog si sa fie Danut ala din copilarie care avea planuri sa fie pompier tv, adica sa stinga focuri in emisiuni pentru pompieri amatori.
Dane, te rugam frumos fa-ti blog!
noi ne iubim sinele, si lui nu-i pasa. deci ii dam muie. apoi papucii. si imprumutam sinele altuia, mai sinner decat noi.
asta am gasit scris micmicmic pe un cal de rasa acum doua seri intr-o parcare unde mai multe damingene de lapte stricat dansau tango. oho!
buna marfa asta coane leonida…
buna e ma-ta la pat cand iti faci temele la yoghineza.
revin, mai divin.
ii zice Despre Ingineri, un corolar tehnic cu influente poliuritanice la Despre ingeri a lui Plesu.
cartea e scrisa in grup de o generatie intreaga de ingineri ajunsi pictori budisti homosexuali partial scientologi.
si e culmea: la fiecare pagina de teorie ai o pagina de scheme ca sa pricepi. plus ca fiecare capitol ofera pachete practice cu excursie inclusa in diferite zone de maiestrie inginereasca ale lumii…
cel mai tare capitol citit pana acum se numeste Ce poti gasi intr-un caca de inginer si e o analiza completa, usor metafizica a sute de kile de fecale pleostite de zeci de ingineri de-a lungul timpului…fascinant!
